|
Identitate bizantina vs. integrare europeana |
|
|
|
|
Scris de Administrator
|
|
Miercuri, 10 Octombrie 2007 |
Pentru a dezbate o astfel de problema trebuie intai sa lamurim in cateva randuri termenii de “Bizant”, “bizantin”, “bizantinism”, etc. Vom continua sa folosim termenul impropriu de “Bizant” si derivatele acestuia, deoarece sunt prea incetatenite in vorbirea curenta pentru a putea face abstractie de ele. Totusi de dragul adevarului istoric trebuie subliniat faptul ca numele oficial al statului din sud-estul Europei, cunoscut drept “imperiul bizantin” a fost totdeauna “Basileia ton Romaion” sau “Romania”, adica imparatia romanilor, tara romanilor.Practic imperiul bizantin este imperiul roman in epoca medievala, chiar daca factorul genetic s-a modificat(grecii devenind elementul preponderent), statul a ramas acelasi evoluand in mod firesc de-a lungul istoriei. Nu este nici o exagerare daca afirmam ca imperiul roman a cazut in anul 1453.
Termenii de “bizantin” , “Bizant” si derivatele lor, referitoare la imperiul roman de rasarit, au fost folosite pentru prima data de renascentistii italieni, plecand de la numele vechii colonie Byzantion de pe malurile Bosforului. Ideologia de stat a imperiului bizantin (preluata rand pe rand de toate statele ortodoxe, cel putin in perioada medievala), alaturi de spiritualitatea ortodoxa (o conditie esentiala a bizantinismului), au creat la popoarele ortodoxe din estul Europei o identitate aparte fata de vestul catolic sau protestant. Ideologia politica de stat, altoita pe trupul crestinismului-ortodox a facut din acest imperiu un model spre atingerea caruia s-au straduit mai toate statele ortodoxe, incepand cu primul Tarat Bulgar si terminad cu Rusia tarista(pana in 1917). Identitatea bizantina a popoarelor ortodoxe din estul Europei poate fi urmarita de-a lungul istoriei lor. Parasirea traditiei bizantine, fie prin mimarea modelului occidental, fie prin adoptatrea sitemului comunist, a dus inevitabil la crize identitare si tragedii. In ziua de azi criza identitara prin care trece societatea noastra si lipsa unui tel coerent in politica externa sunt realitati de necontestat. Acum mai mult ca oricand este necesara redescoperirea traditiei bizantine a statului nostru si regasirea valorilor spirituale ale ortodoxiei rasaritene. In caz contrar vom fi sortiti absorbirii intr-o masa globalizata si globalizanta, lipsita de identitate, fara constiinta de sine si fara Dumnezeu. Modelele straine de traditia bizantina a popoarelor ortodoxe, au condus de fiecare data la devieri grotesti atat in ceea ce priveste politica interna si externa a statelor respective, cat si in randul societatilor cu pricina. Atata timp cat vom continua sa mimam “valorile” Vestului si vom alerga dupa caii verzi ai (dez)integrarii in diverse “comitete si comitii” turno-babilonice, vom ramane aceiasi “provinciali” ai Europei si aceeasi societate bolnava. Discutia e mult prea complicata pentru a fi epuizata in cateva randuri, voi incheia insa prin a-mi afirma convingerea ca intr-un final popoarele ortodoxe isi vor redescoperi apartenenta la lumea bizantina, o civilizatie aparte, al carei model politic nu este “nici autoritarismul, nici democratia ci iubirea.Caci iubirea cuprinde in sine atat principiul autoritatii cat si pe cel al libertatii”, asa cum frumos s-a exprimat un om politic roman. |